Postul, in diferite forme, este de mult timp folosit ca "arma" a medicinii naturiste in lupta cu bolile de tot felul. Atunci cand pilulele si tratamentele clasice nu mai ajuta organismul uman, ultima solutie ramane postul, de obicei in formele sale cele mai dure, cum ar fi postul negru, de mai multe zile, sau hranirea numai cu legume si fructe crude. Acestea sunt leacuri pentru trup, dar pentru suflet? Pentru omul modern, coplesit de griji, mereu cu ochii pe ceas, aflat intr-o continua cursa pentru existenta, rupt de armonia naturii care l-a zamislit, care este leacul? Oare depresiile de care sufera, insomniile, angoasele de tot felul au si ele ca remediu vreo forma de post? In textul de fata vom cauta sa alcatuim un mic ghid al postului, utilizat de data aceasta ca medicament pentru suflet. Nu este vorba de un ghid religios, ci de prezentarea unor descoperiri stiintifice referitoare la acest "medicament pentru suflet" care este postul crestin.
Abtinerea de la mancare inseamna post?
Mai multi cercetatori occidentali si, mai nou, est-europeni au studiat efectele abtinerii de la anumite alimente sau ale renuntarii complete la mancare pe doua grupe de subiecti diferiti: un grup de persoane care au integrat postul in scopuri religioase si un alt grup care s-a privat de hrana in alte scopuri - regim terapeutic, cura de slabire, protest etc. Rezultatele au fost surprinzatoare si au "zguduit" dogmele nutritionistilor alopati. In ceea ce priveste rezistenta in post, persoanele religioase s-au detasat clar, fiind mult mai active si cu un tonus fizic mult crescut fata de celelalte categorii. Este cunoscut, de exemplu, cazul unor mineri din Silezia care au protestat printr-o greva a foamei si care au ajuns in scurt timp (24-48 de ore) in spital, cu diferite tulburari, in timp ce persoanele religioase care tin post negru rezista fara probleme patru-cinci zile sau chiar o saptamana, lucrand in regim normal.
Efectele postului asupra psihicului au fost concludente si atunci cand au fost comparate persoanele care tin cura de slabire cu cele care postesc in scopuri spirituale. Persoanele care tin cura de slabire manifesta o rezistenta foarte slaba la stres si o stare de iritabilitate care se accentueaza cu trecerea timpului, in vreme ce adevaratii postitori manifesta cu trecerea timpului o atitudine tot mai calma, interiorizata, aparand spontan o gestionare a resurselor psihice foarte judicioasa.
In fine, la oamenii religiosi, in timpul postului apare o rezistenta sporita la boli, mai ales la cele infectioase, in timp ce la ceilalti, la care renuntarea la hrana nu are conotatii spirituale, organismul devine foarte fragil la imbolnavirile de tot felul.
Concluzia tuturor studiilor facute in acest sens nu lasa nici un dubiu: a te abtine de la mancare si a posti sunt lucruri net diferite, avand adesea rezultate opuse. Postul este o sursa de sanatate si echilibru, pe cand celelalte forme de renuntare fortata la hrana sunt perturbatoare. Asa cum era firesc, aceasta constatare a trezit o imensa curiozitate pentru a afla care este cheia magica ce transforma banala infometare in post...
Atitudinea launtrica - o cheie fundamentala pentru reusita postului
O data ce am inceput sa postim, mai devreme sau mai tarziu hrana sanatoasa, de post, isi va face simtit efectul benefic asupra planului emotional si asupra mintii. Insa acest mai devreme sau mai tarziu poate insemna pentru multi dintre noi o perioada de timp mai lunga decat postul. Din acest motiv, trebuie ca efortul sa nu fie indreptat doar spre schimbarea hranei, ci si spre schimbarea fondului launtric, asa incat sa acceleram aparitia efectelor miraculoase ale postului asupra sufletului.
Practic, in timpul postului trebuie sa incepem sa indepartam toate barierele care stau in calea trezirii noastre sufletesti. O data ce am reusit sa renuntam la o serie de vicii de comportament - de la banala enervare la mult raspandita minciuna - ne vom simti despovarati, usurati sufleteste. Viata va incepe sa capete o alta dimensiune. Apare insa intrebarea legitima: cum ne-am putea descurca in noianul de pacate lumesti pe care le facem la tot pasul, asa incat sa simtim ca postim cu adevarat?
Din fericire, psihologii ne asigura ca acest mare noian de "pacate" (de fapt, atitudini interioare si exterioare gresite) se reduce la cateva neintelegeri fundamentale, cu care covarsitoarea majoritate a oamenilor se confrunta.
Iata in continuare un mic ghid de insanatosire sufleteasca in timpul postului, facut pe baza unor studii psihologice. Toate aceste concepte se regasesc perfect in invataturile parintilor crestini, insa in aceasta forma stiintifica ele sunt mai accesibile gandirii omului contemporan.
Mic Ghid Pentru Insanatosirea Sufleteasca In Timpul Postului
Eliminarea violentei
Cei mai multi dintre noi nu consideram ca am fi violenti in vreun fel - doar nu am lovit pe nimeni si nu facem cu stire rau nimanui. Psihologii insa au observat ca acest concept de violenta este mai amplu decat am putea crede. De exemplu, reactiile de contractura musculara pe care le avem atunci cand intram intr-o disputa cu un coleg de serviciu devin, pe masura ce disputa este mai aprinsa si mai lunga, identice cu cele ale unui animal de prada gata de atac. Acelasi lucru se aplica si pentru mania inabusita, pentru reactiile de respingere, refulate multa vreme sub masca amabilitatii, pentru rostirea de cuvinte de insulta etc. Atunci cand avem asemenea emotii, muschii se contracta, adrenalina este eliberata in sange, secretiile gastrice sporesc. Cu alte cuvinte: suntem gata de atac! Iar aceasta nu este o simpla speculatie, ci concluzia unor studii serioase, facute pe nenumarate persoane. Iata, deci, ca s-ar putea sa fim mai violenti decat ne imaginam.
Sa fim blanzi cu noi insine si sa ne observam
Solutia pentru a ne despovara de aceasta emotie negativa care este violenta nu este in nici un caz exteriorizarea ei. Mai multi cercetatori care au pus la dispozitia subiectilor nervosi diferite obiecte (inclusiv manechine cu chipul sefului) pe care sa-si descarce furia, au pus in evidenta ca starea lor de furie de-a lungul timpului crestea, in loc sa se diminueze...
Asadar, descarcarea furiei pe cineva sau ceva nu face decat sa agraveze problema, in loc sa o rezolve. Sfatul specialistilor este sa ne alegem anumite perioade (iar cea de post este cea mai buna) in care sa ne intensificam atentia pentru a ne putea autoobserva foarte bine. Intr-o prima faza, vom cauta sa fim blanzi cu noi insine si doar sa constatam in ce forma manifestam violenta. Cei mai multi dintre noi se confrunta cu violenta de limbaj. Cuvintele urate, tendinta de a critica, malitiozitatea, ridicarea vocii sunt loviturile nevazute, dar neasteptat de puternice, pe care multi dintre noi le dam adesea inconstient.
O data dobandit un calm relativ, el trebuie cultivat si manifestat cat mai mult
O data ce am observat in ce fel ne manifestam agresiv, urmatorul pas este sa amplificam starea de blandete si calm pe care vom incepe sa o exteriorizam tot mai mult. Vom observa ca, pe masura ce ne controlam mai bine violenta, devenim mai lucizi si ne simtim mai bine. O solutie radicala pentru a ne controla agresivitatea este aceea de a ne analiza cu rabdare si de a ne intreba care este acel ceva care ne face sa credem ca este potrivit sa fim agresivi. Pentru a aplica aceasta strategie, este insa nevoie de foarte, foarte multa sinceritate, despre care vom vorbi in continuare, deoarece este o alta trasatura fundamentala pe care trebuie sa o dobandeasca cel care posteste.
Urmariti sa fiti sinceri
Dar eu nu mint!, vom exclama majoritatea dintre noi. Apoi vom observa ca in societatea noastra, sinceritatea totala este, cel putin in aparenta, o metoda sigura de sinucidere rapida, ceva ce tine de idealism. Cum ar fi ca angajatii sa-i spuna sefului in fata parerea lor despre el? Hotarat lucru, sinceritatea este poate cel mai dificil lucru de aplicat in post. Psihologii spun insa ca cea mai importanta sinceritate este cea cu noi insine.
Exista doua categorii de minciuni: cele pe care ni le asumam constient si cele pe care nici nu le observam. Ghiciti care categorie de neadevaruri este mai numeroasa. Ei bine, minciunile de care nu suntem constienti sunt de trei ori mai numeroase decat cele de care suntem constienti. Simplul fapt de a promite sa ajungem intr-un loc la o ora si a nu ajunge este receptionat de catre cei din jur si chiar de fondul nostru subconstient ca o minciuna. In aceeasi categorie intra si exagerarile (care au devenit un fel de moneda de schimb din cauza abuzurilor mass-media), inexactitatile, orice promisiune fara acoperire etc. Practic, decizia de a respecta adevarul inseamna pentru marea majoritate o reconsiderare a sistemului de valori si o controlare foarte buna a comunicarii, in special atunci cand ne luam angajamente sau cand suntem in situatii in care din cauza unor mize mari, tindem sa denaturam adevarul.
Neadevarul tulbura sufletul la fel de mult ca o furtuna
Valoarea adevarului pentru mentinerea echilibrului psihic este enorma. Folosirea minciunii declanseaza in sufletul nostru, fara sa ne dam seama, o adevarata furtuna. O furtuna atat de puternica, incat se schimba chiar si constantele electrice ale corpului nostru (iar acest lucru sta la baza faimosului aparat de detectat minciuni). Toti psihologii sunt de acord ca persoanele pentru care minciuna si jumatatile de adevar au devenit o a doua natura sunt aproape imposibil de tratat... Acesti oameni sufera si nu pot fi ajutati de metodele psihoterapeutice, oricat de savante, pentru ca accesul la fondul lor sufletesc profund este blocat de barierele de falsitate ridicate de ei inconstient. Iata ca avem suficiente motive pentru a ne reexamina, cu acest prilej al postului, gradul de sinceritate si astfel s-ar putea sa descoperim neasteptat de multe solutii la problemele noastre.
Controlati vorbirea
Cei care considera in mod simplist ca vorbirea este totuna cu simpla articulare a unor sunete se insala. Din punct de vedere psihologic, a vorbi, a comunica cu o alta fiinta inseamna in primul rand a investi, a transmite o energie psihica si mentala uriasa. Cercetarile efectuate au aratat ca majoritatea oamenilor nu realizeaza ce consum extraordinar de energie sufleteasca este vorbirea, comunicarea de idei, emotii, sentimente. Religia a inteles in schimb de multa vreme aceasta importanta a vorbirii. In trecut mai ales, postul alimentar era insotit adesea de canonul tacerii - adica abtinerea de la rostirea vreunui cuvant pe perioade de timp variabile, de la cateva ceasuri la cateva zile sau saptamani in sir. Oamenii de la sate aveau o forma foarte raspandita de canon, pe perioada postului fiind oprite sfada, vorbitul de rau pe cineva, hulirea numelor sfinte, rostirea numelui necuratului s.a.m.d. Omul modern, din pacate, a uitat de mult sau nici n-a
realizat vreodata importanta cuvintelor si a vorbirii. Perioada de post insa este un prilej cat se poate de bun pentru a ne da seama noi insine, prin experimentare directa, de puterea vorbirii si, in egala masura, de puterea tacerii.
Puterea tacerii
Cel mai repede si cel mai bine putem afla despre puterea cuvintelor si a vorbirii tacand, cel putin intr-o prima faza. Concret, ne vom alege in timpul postului macar o zi pe saptamana in care vom tacea pentru o anumita perioada (de la 3-4 ore la intreaga zi, daca este posibil). Fireste, aceste perioade nu vor fi alese in timpul serviciului, mai ales daca avem de sustinut relatii cu publicul, dar nici in momentele in care suntem complet izolati (pentru ca atunci nu putem observa puterea tacerii). Pentru a nu parea bizari, putem chiar sa vorbim un minimum necesar, asa incat sa nu socam pe nimeni, dar nici sa nu depasim durata unei comunicari scurte, politicoase si la obiect.
Atitudinea launtrica pe timpul perioadei in care pastram tacerea trebuie sa fie fireasca, senina, asa incat sa ne putem cu adevarat bucura de tacere, de starea de calm care se instaleaza gradat. Dintre toate canoanele postului, probabil cele mai spectaculoase si rapide efecte le are asupra sufletului tacerea. Vom putea observa cum in mod spontan mintea tinde sa se linisteasca, cum receptivitatea noastra la stres devine mai mica, gandirea devine mai profunda si apare o stare de inspiratie in care putem gasi solutii la cele mai arzatoare probleme ale noastre.
Puterea cuvantului
O data ce am reusit sa tacem jumatate de zi sau o zi incheiata, vom vedea ca, cel putin la inceput, ni se pare inutila o buna parte din comunicarile pe care le facem in mod normal. Vom deveni "scumpi la vorba", dar, in acelasi timp, vom putea observa puterea cuvintelor, atat a celor bune, cat si a celor rele. Postul este perioada in care putem experimenta cel mai usor puterea cuvintelor bune. Nu trebuie sa cautam anumite formule verbale complicate pentru a putea observa puterea cuvantului bun, a incurajarii. Este suficient sa exprimam sincer ceea ce vedem frumos in jur si vom observa ca, treptat, fiinta noastra se va insenina si ne vom simti despovarati de griji, cu alte cuvinte, medicamentul numit post isi va face efectul si asupra noastra |
